Piczo

Log in!
Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.

Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Ok, I got it
Back To Home Page


Filmare realizata în Şcheii Braşovului, în decembrie 1996.
Urătorii: primii membri ai grupului folcloric "Fluieraşul" Braşov
Aho, aho, copii argaţi
Staţi puţin şi nu mânaţi
Şi cuvântu' mi-ascultaţi!
S-a sculat mai an,
Bădica Troian
Ş-a încălecat
Pe-un cal învăţat
Cu nume de Graur,
Cu şaua de aur,
Cu frâu de mătasă
Cât viţa de groasă!
Şi-n scări el s-a rădicat,
Peste câmpuri s-a uitat
Ca s-aleagă-un loc curat
De arat şi semănat!
Şi curând s-a apucat
Câmpu' neted de arat
În lungiş
Şi-n curmeziş!
S-a apucat într-o joi
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi - bourei,
În coadă cudalbei,
În frunte ţintăţei!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră-a răsturnat
Şi prin brazdă-a semanat
Grâu mărunt şi grâu de vară
Deie Domnu' să răsară!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
La luna, la săptămâna,
Îşi umplea cu apă mâna
Şi se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâu' răsărit
Şi de-i spicu' aurit...
Era-n spic ca vrabia,
Era-n pai ca trestia!
Mânaţi, mâi!
Hăi! Hă!
Şi cât lucru' a sfârşit,
Iată, mări, s-a stârnit
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt:
Pământu' de-a răcorit
Şi sămânţ'-a încolţit!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
El voios a-ncălecat,
La Teghina-a apucat
Şi oţel a cumpărat
Ca să facă săceri mari,
Pentru săcerători tari;
Şi să facă săceri mici,
Pentru copilaşi voinici;
Ş-altele - mai mărunţele,
Cu mănunchi de floricele,
Pentru fete tinerele
Şi neveste ochişele!
Mânaţi, copii!
Hăi! Hăi!
Troian iute s-a întors
Şi din grajd, pe loc a scos
Un alt cal, mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Troian:
Negru ca corbul,
Iute ca focul
De nu-l prinde locul!
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Ş-a strâns fine, şi vecine,
Şi toţi finii, şi vecnii,
Şi vreo trei babe bătrâne
Care ştiu rându' la pâne!
Şi în câmp i-a dus
Şi pe toţi i-a pus
La lucru' pământului,
În răcoarea vântului!
Mânaţi, copii!
Hăi! Hăi!
Apoi carele-mcărca
Şi pe toate le mâna
Şi girezi 'nalte dura
În capu' pământului,
În steriţa vântului!
Apoi aria-şi făcea
Şi din grajd mai alegea
Zece iepe
Tot sirepe
Şi de par că le lega
Şi pe toate le mâna
Împrejuru' parului,
Deasupra făţarului!
Mânaţi, măi!
Hăi, Hăi!
Iepele mereu fugea,
Funia se tot strângea,
De par iute ajungea!
Şi grâul se treiera,
Şi flăcăi îl vântura,
Dimerlia scutura,
Harabale încărca
Ce la moară le pleca!
Mânaţi, copii!
Hăi! Hăi!
Ei cu stânga apuca
Şi cu dreapta săcera;
Şi prin lan înainta
De părea că înota!
Alţii-n urma lor lega,
Snopuri 'nalte aduna
Şi clăi mândre ridica,
Ce la soare se usca!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Iară hoaţa cea de moară,
Când văzu atatea cară
Încărcate cu povară,
Puse coada pe spinare
Şi plecă în fuga mare
La cea luncă de scăpare:
Lunca mare -
Frunză n-are,
Lunca mică -
Frunza-i pică.
Iar moraru' - meşter bun,
Zărea moara prin cătun
Şi-şi luă cojoc miţos
Şi mi-l îmbrăcă pe dos;
Şi-şi luă cicanu-n brâu,
Şi mai luă şi un frâu!
Apoi iute alerga,
Moara cu frâu-o lega
Şi-o apuca de călcâi,
De-o punea pe căpătâi;
Şi-i da cu ciocanu-n şele,
De-o aşeza pe măsele!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
El o lua de lăptoc
Şi-o da iar în vad, la loc!
Şi turna deasupra-n coş
Grâu mărunţel de cel roş:
Grâul se-aşeza pe vatră
Şi din coş cădea sub piatră;
De sub piatră, în covată,
Curgea făină curată!
Mânaţi, copii!
Hăi! Hăi!
Troian mult se bucura,
Zeciuială morii da;
Pe morar îl dăruia,
Apoi călare suia
Şi voios se înturna
Cu flăcăii ce mâna!
Iar boii se opintea
Şi roţile scârţâia!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Apoi mama plămădea
Şi-o lăsa până dospea!
Apoi colaci învârtea,
Pe lopată mi-i culca
Şi-n cuptor îi arunca!
Apoi iară, cu lopata,
Rumeni îi scotea
Şi gata!
Atunci ea-mpărţea vreo cinci
La flăcăii cei voinici!
Şi-mpărţea trei colăcei
La copiii mititei,
Iară mândrului bărbat
Îi dădea un sărutat!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Iată mândra jupâneasă,
Dochiana cea frumoasă,
C-auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor,
Scârţâitul carelor;
Şi-n cămară că mergea
Şi din cui îşi alegea
Sită mare şi cam deasă,
Tot cu pânza de mătasă;
Sufleca ea mânici albe
Ş-arăta braţele dalbe
Şi cernea, mări, cernea...
Ninsoarea se aşternea:
Pe sus tobele bătea,
Negurile jos cădea!
Mânaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Cum a dat Dumnezeu, an,
Holde mândre lui Troian,
Astfel să dea şi la voi,
Ca s-avem parte şi noi!
Să vă fie casa - casă!
Să vă fie masa - masă!
Tot cu mesele întinse
Şi cu feţele aprinse!
Tot cu casele grijite,
Cu buni oaspeţi locuite!
Şi la anu' să trăiţi,
Să vă găsim înfloriţi
Ca merii, ca perii,
În mijlocuţ verii!
Mânaţi, copii!
Hăi! Hăi!
De urat am mai ura,
Dar ni-i că vom însera
Pe la curtea dumneavoastră,
Departe de casa noastră!

Dumneavoastră aveţi parte
De curţi 'nalte, luminate!
Văruite, şindrilite
Şi cu fereşti stecluite!

Noi avem bordeie mici,
Bune de plugari voinici,
Veltucite şi lipite
Şi cu stuf acoperite:

Da' câte paie-s la noi,
Atâţi bani fie la voi!

De urat, am mai ura,
Da' ni-i că vom însera -
Drumurile ni-s departe
Şi cărările-ncurcate:
LA MULŢI ANI, CU SĂNĂTATE !

Ia pocniţi din bice, măi
Şi sunaţi din zurgălăi!
Hăăăăăiiiii !!!!!!!!!
A doua filmare realizată în Şcheii Braşovului, în decembrie 1996.
Urătorii: primii membri ai grupului folcloric FLUIERAŞUL - BRAŞOV
              Andreea, Simi, Eli, Ali, Adela, Ana si Ionela - din grupul folcloric FLUIERAŞUL - Braşov, au cântat, la RTT Braşov, în decembrie 1999, cântecul CAPREI - colind din Muntenia, cules de Nelu Ionescu - şi au zis - cu multă bucurie - PLUGUŞORUL cules de Vasile Alecsandri (publicat în culegerea POEZII POPULARE ALE ROMÂNILOR).
Vine capra de la munte,
Cu steluţe albe-n frunte!

Asta-i capră-adevărată,
Asta-i capră codălată!

Şi la cap încornorată,
Iar la şale deşelată!

Asta-i capra din Strehaia:
A-ntrecut-o pe Brezaia!

Capre ca ea - multe nu-s!
Umblă tot cu coada-n sus!

Joacă-aşa, căpriţa mea,
Că eu muguri verzi ţi-oi da!

Gazdele să dea paraua,
Să ne umple teşchereaua!

Hai, căpriţă, să plecăm
Şi la alţii să jucăm!
            În 1999, găsisem o altă încheiere pentru PLUGUŞOR:
De urat, am mai ura,
Da' ni-i că vom însera
Şi nu suntem de ici - colea:
Noi suntem de la Nuca-Cuca,
Unde mămăligile-s cât nuca
Şi le păzesc doisprezece cu măciuca!

Noi suntem de la Carpaţi,
Unde plouă cu cârnaţi!

Noi suntem de la Braşov,
Unde-ngheaţă apa-n toc
Şi găluştele pe foc!

Noi suntem cam mititei
Şi ne latră câinii răi...

Ia pocniţi din bice, măi
Şi sunaţi din zurgălăi!

Hăăăăiii !!!!

LA ANU' ŞI LA MULŢI ANI !
            La serbarea de Crăciun - 1993 - elevii clasei a III-a D, a Şcolii Generale nr. 23 din Braşov, pregătiţi de învăţătoarea Silvia Tatu au prezentat un program folcloric din care am selectat un fragment.
            Pentru că e slaba calitatea sunetului, vom scrie aici versurile colindelor pe care ei le zic - prezentând scurtul lor program.
Lăsaţi să sune râsul şi cântecul vioi
În înserarea asta înaltă şi albastră,
Când noul an îşi mână toţi solii către noi!

Un iepure, întâiul, a răsărit în goană,
Loveşte cu urechea prin aer fulgii mici
Şi-n limba lui ne spune, umlfându-se în blană:

- Soseşte! Miezul nopţii îl va afla aici!

Apoi, alai de jocuri, cu urşi ce vesel saltă,
Cu sclipitoare capre şi cu-mpăraţi bărboşi
Vin în vârtej şi-n sunet de tobă, laolaltă
Cu datinile noastre, rămase din strămoşi!
                                              (Nicolae Labiş)
Dansul căiuţilor - Moldova
Streşină de mintă creaţă,
Râurel de ploaie*
Să aveţi noroc în viaţă!
Şi la mulţi ani să trăiţi!
Ca florile să-nfloriţi!

Streşină de busuioc!
Să v-aducă mult noroc!
Ca stejaru' să-nverziţi
Şi ca el să-mbătrâniţi!
(Ardeal - dupa Tiberiu Brediceanu: George Breazul - Culegere de colinde, 1993, Editura Fundaţiei Culturale Române)
Într-o zi de sărbătoare,
Dă, Doamne, Doamne!*
Trece-un îngerel călare.

Şi-aşa iute ce trecea,
Pământul cutremura.

Se-ntâlni cu Dumnezeu,
Dumnezeu îl întrebă:

- Un' te duci, tu, îngerel?
- Mă duc, Doamne, pân' la rai,

S-aleg zece copilaşi,
Tot cu bicele de tei:

Să trosnească, să plesnească,
Pluguşoru' să pornească!

Pluguşor cu şase boi,
Boişori mânaţi de noi!
Boişorii de la roată,
Cu corniţele de piatră!

Boişorii din mijloc,
Cu corniţele de foc!

Boişorii di'nainte,
Cu corni'ele-aurite!

Cei din casă să trăiască,
Afară să izvorască!
                            (Muntenia - Culegerea G. Breazul)
Mâine anul se-nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte:
Pluguşor cu şase boi,
Boişori mânaţi de noi!

Boişprii de la roată,
Cu corniţele de piatră!
Uraţi, flăcăi! Mânaţi, măi!
Uraţi, flăcăi! Mânaţi, măi!
Câţi căbuni sunt în cuptor,
Atâtea vite-n obor!
Câte frunze în frunzar,
Atâţi bani în buzunar!

Cei din casă să trăiască!
Afară să izvorască!
Uraţi, flăcăi! Mânaţi, măi!
Uraţi, flăcăi! Mânaţi, măi!
Cât e lumea să trăiască
Hora scumpă din bătrâni!

Şi cu hora să-nflorească
Neamul nostru de români!
Joc mai mândru decât hora,
Nu-i în ţara nimanui!

Ea ni-i dragă tuturora!
Ea ni-i jocul neamului!
Cu clinchete zglobii, din dunga văii,
Răsună zurgălăii argintii!
S-apropie de geamuri zurgălăii,
Certându-se cu glasuri de copii...

Şi auziţi?... Îmi pare, ori vântul se frământă
Şi glasuri subţirele din vânturi se desprind?...
La ora asta-n lume, copiii lumii cântă
Colindul cald al păcii: cel mai frumos colind!
                                                (Nicolae Labiş)
Prin ştiinţă şi prin arte,
Ce frumos e omul!
El nici n-are drept la moarte!
Când copiii bine-şi creşte,
Ce frumos e omul!
Şi-i învaţă omeneşte,
Ce frumos e omul!
Pentru om şi tot ce face,
Ce frumos e omul!
Colindăm colinde de pace!
Ce frumos e omul!
Dintre câte sunt pe lume,
Ce frumos e omul!
Daca merită-acest nume,
Ce frumos e omul!
Munti si vai se mai pot naste,
Ce frumos e omul!
Dar ca el nu veti cunoaste!
Ca din toate, pe planeta,
Ce frumos e omul!
Numai el nu se repeta!